Translate


luni, 19 octombrie 2009

Un amor imposible: Cap 1-> Intoarcerea lu' Edward

Edward s-a intors…

Nu pot sa explic ce s-a intamplat in acel moment, poate a fost surpriza de a-i vedea ochii de culoarea mierii sau faptul ca l-am vazut tinundu-se de mana cu o alta fata, parea a fi Tanya; un fior rece m-a strabatut, rana din inima mea s-a deschis intr-un mod puternic si un pic drastic, singurul lucru care il puteam vedea in acele momente era privirea fixa a Jessicai pe mine…

-Bella, fi calma, stiu ca acest lucru e foarte dur pentru tine –am observat o urma de ingrijorare in vocea ei- dar nu trebuie sa stai aici pana cand vei prinde radacini…sa mergem, vom intarzia la ora.

Era prima zi din luna Martie, exact acum 6 luni a fost ultima data cand i-am vazut ochii negrii si duri pe chipul meu, in padurea de langa casa lu’ Charlie. Oare cuvintele sale aveau sens? Era adevarat ca nu ma mai iubeste? In clipa in care l-am vazut deschizandu-i portiera noului sau Volvo si ajutand-o sa coboare mi-am dat seama pentru prima data ca toate acele luni de incapatanare, in care am fost o moarta-vie, in care am suferit nu valoreaza mult deoarece el avea deja pe altcineva si oricat de dur pare a fi va trebui sa accept acest lucru.

-Inca 3 luni- mi-am spus- doar alte trei luni blestemate si aceasta suferinta se va termina.

Ora domnului Banner incepuse deja, am mers mecanic la sfarsitul randului, acolo era el, uitandu-se la mine cu o privire goala, fara nicio urma de remuscare. Ce sa intamplat? Acea zi nu a insemnat nimic pentru el? In timp ce imi puneam toate aceste intrebari am simtit privirea lui fixa pe chipul meu, respiratia mi se accelerase, am inceput sa simt o stare de ameteala si un suspin s-a luptat pentru a iesi din gatul meu de fiecare data mai puternic, ochii mi s-au umezit si o mica lacrima mi-a curs pe obraz

-Domnisoara Swan, va simtiti bine?

Felicitari, Bella! Acum pe domnul Banner il procupa starea ta de dispozitie, ce fericire!

-Doriti sa va invoiesc de la ora mea?

-Da, domnule Banner. Adevarul e ca nu ma simt prea bine- tonul meu de isterie crestea din ce in ce mai mult, iar ochii colegilor mei erau fixati pe mine, dar acest lucru nu ma interesa, dar au existat o pereche de ochi care ma perforau ca un burghiu şi ma faceau sa ma simt de fiecare data mai aproape de colaps. Un tremur enorm mi-a strabatut intregul corp. Imagini clare dela absolvire, de la ziua mea de nastere si chiar si imagini din acea zi oribila din padure imi treceau prin minte ca niste slide-uri.

Cum de a fost in stare sa se intoarca? Ce am facut pentru a merita asta? Imi tot puneam intrebari, iar si iar, si dintr-o data m-am lasat sa cad in abisul intunecat care ma chema, nu stiam unde ma aflam, din cauza lacrimilor nu puteam vedea clar si m-am prabusit pe podea. Plangeam cum nu am mai facut-o niciodata, nu stiu cand sau cum dar auzeam o voce indepartata care striga.

-Bella! Bella! Pentru Dumnezeu, sa ma ajute cineva!

Vocea lui Mike Newton suna ca un burghiu in capul meu, nu stiam cand, unde, cum sau de ce, dar cand m-am trezit mi-am dat seama ca eram intr-un pat si o lumina care provenea de la o lampa flosforescenta imi batea in fata, iar doamna Cope era langa mine.

- Ce bine ca te-ai trezit, ne-ai speriat foarte tare!- in vocea ei s-a simtit usurarea

Dupa ce i-am spus doamnei Cope de mii de ori ca ma simt bine, m-a lasat sa ma duc la cantina pentru a lua pranzul. Jessica ma tinea de un brat, iar Angela de celalalt…ele nu vorbeau, privirile lor se intalneau pentru un minut in timp ce imi examinau chipul. Ma intrebam ce expresie am, cred ca nu era una buna deoarece erau incruntate.

-Bella, totul va fi bine- vocea Angelei era linistitoare- cand vei intra in cantina, te rog, sa nu te uiti la masa Culenilor, asa totul va fi mai usor pentru tine.

-Da Bella-a completat Jessica- Considera ca Edward Cullen nu a facut niciodata parte din viata ta, ca niciodata nu l-ai cunoscut.

Mi-era destul de greu sa uit vocea, mangaierile si sarutarile lui…Cum naiba puteau sa creada ca il voi putea uita pentru totdeauna, daca nu puteam sa il uit pentru un minut? Am luat o gura de aer ,apoi am impins usa de la cantina, ca de obicei era aglomerat, am stat la rand si unicul lucru pe care l-am putut comanda a fost o limonada, am mers la masa pentru a ne aseza si m-am simtit ca in prima zi de scoala. Toata lumea se uita la mine pentru a vedea cum am reactionat, singurele trei perechi de ochi care nu se uitau la mine erau cei de la masa din fata, mi-am muscat limba pentru a rezista dorintei de a plange si am facut exact cum m-au sfatuit Angela si Jess, m-am comportat cat de normal era posibil.

-Hmmm…Bella daca vrei putem sa trecem peste urmatoarele doua ore si sa mergem in Port Angeles? Se pare ca ai nevoie mai mult ca niciodata sa iesi de aici.- am observat o urma de ingrijorare si emotionare in vocea Jessicai

-Hmmm….da Jess, poate ca acest lucru ne va ajuta sa ne distram un pic, nu crezi Bella?- vocea Angelei era plina de curiozitate, dar eu nu am inteles niciun cuvant pe care mi l-au adresat, singurul lucru pe care l-am facut a fost sa misc capul de sus in jos in semn de acceptare.

Nu puteam sa respir, rana din inima mea era deschisa, iar durerea se extindea pana la cel mai mic punct din corpul meu. Nu puteam sa suport cinismul sau, ma inebunea, doream sa ma ridic in picioare si sa ii reprosez de ce imi facea acest lucru si unde a ramas toata iubirea care se presupune ca mi-a purtat-o. Am ridicat putin fruntea si am vazut cea mai ingrozitoare scena pe care as fi putut sa o vad vreodata: Edward, Alice si Tania radeau lipsiti de griji…Edward a ridicat cu un deget barbia Tanyei si a sarutat-o suav si rapid, in acel moment nu am mai rezistat si a trebuit sa ies, alergand, pentru a lua o gura de aer, nu ma interesa cine m-a vazut sau nu, singurul lucru care ma interesa era sa ies de acolo, eram pe punctul de a ma prabusi din nou, am ajuns la cladirea a treia din sudul cantinei si m-am asezat pe trotuar asteptand ca monstrul din mine sa iasa, stand pe trotuar cu picaturile de ploaie care imi loveau fata m-am lasat curpinsa de tristete si am inceput sa imi amintesc toate lucrurile bune si rele, triste si fericite care mi s-au intamplat de cand Edward Cullen a intrat in viata mea . Cum am putut sa fiu atat de tampita? Cum am putut sa cred ca Edward a simtit atat de multa iubire pentru mine? In acel moment am decis, mai bine zis mi-am promis, ca nu voi mai varsa nicio lacrima pentru Edward Cullen. M-am ridicat foarte usor, mi-am sters lacrimile si intuitiv m-am intors si am vazut o frumusete impresionanta, parul rebel cu fiecare varf in parti diferite si ochii de culoarea caramelului.

-Bella te simti bine?- simteam o ingrijorare in vocea ei desi chipul ei era calm.

-Ah…buna, Alice!-vocea mi-a s-a crispat la ultima litera

-Bella cat de rau imi pare, i-am spus ca nu e o idee buna sa ne intoarcem, dar el nu m-a ascultat…

-Alice nu iti face griji, nu e vina ta nu sunt suparata pe tine-binenteles ca eram, dar mi-am promis: nicio lacrima in plus- ei bine…trebuie sa plec.Pa!

-Bella, asteapta! Cum te simti?

Ochii ei incearcau sa vada in sufletul meu, dar multumesc la Dumnezeu ca am avut toate aceste luni pentru a practica cum sa imi controlez emotiile (pentru binele lui Charlie).

-Minunat, Alice, multumesc pentru intrebare. Ei bine…asta…trebuie sa ma duc la ore, mi-a facut placere sa vorbesc cu tine. Pa!

-Bella iti amintesc ca eu vad viitorul- ochii ei s-au umplut de tandrete si compasiune- si nu te vad mergand la ore, pe mine nu ma poti pacali. De ce nu mai bine….

-Inceteaza Alice-am intrerupt-o cu o privire otravitoare si cu tonul meu nimicitor- ceea ce fac sau nu e un lucru care pe tine nu te mai intereseaza, asadar ramai cu problemele tale, daca nu te deranjeaza eu trebuie sa plec.

I-am intors spatele si aproape ca am plecat fugind, simteam privirea ei fixa asupra mea, dar nu ma interesa. Ceea ce imi doream cu adevarat in aceste momente era sa merg intr-un loc care sa fie intr-o raza de 10.000 kilometri distanta de familia Cullen sau de lucrurile care mi-ar aminti de ei. Am urcat in camioneta si am pornit motorul, m-am speriat cand acesta a huruit. Am iesit usor din parcare, am lasat cele 2 geamuri in jos lasand ca vantul sa imi bata in fata, lasandu-mi o senzatie de umezeala pe obraji. Nu stiam spre ce ma indreptam si nici in ce sens a luat-o viata mea, stiam un singur lucru cu cat eram mai departe de Forks, imi era mult mai bine. Timpul a zburat, cat ai clipi ma aflam in fata casei de caramazi rosii. Jacob, impreuna cu Quil si Jared, ma astepta afara, cand mi-au vazut chipul toti trei au fugit spre camioneta si am simtit cum o mana ma scotea din masina in timp ce alta imi mangaia crestetul capului.

-Bella ce…ce se intampla? Ce ai patit? Te simti bine?- simteam ca vocea lui Jacob se auzea de la departare, ca si cum m-ar striga din cealalta parte a casei.

-Da, sunt bine.- Am spus aceasta minciuna atat timp, incat mi-a iesit cat de natural se putea.

-Esti in starea asta din cauza sugatorilor de sange, nu-i asa?- vocea lui Quil era sumbra si suparata

-Da, draga Bella, am obserat ca au adus cu ei o alta lipitoare, dar nu iti fa griji, aici esti in siguranta.

M-am prabusit in bratele lui Jacob si nu am mai stiut nimic…ascultam respiratia mea instabila si simteam cum inima mea incet, incet inceta sa mai bata. O voce din capul meu a inceput sa murmure o data si inca o data: nicio lacrima in plus, nicio lacrima in plus; dar nu a fost suficient pentru a ma calma, m-am predat suferintei care se deschidea inaintea picioarelor mele si chipul lui Edward a aparut in fata mea cu zambetul lui smecher, apoi a aparut o alta imagine in care saruta o fata, dar nu eram eu, era Tanya cu ochii ei mari si cu parul ei negru pana la talie, era la fel de frumoasa ca Rosalie. Cat ma durea faptul ca imi aminteam numele acelei familii din care vroiam sa fac si eu parte candva.

-Bella, cum te simti?- o voce grava si groasa a invidat camera

-Bine…sunt bine.- vocea mea parea atat de neconvingatoare, nici macar eu nu puteam sa cred.

-Bella…La naiba!...nu suferi, te rog!- am observat o urma de ingrijorare si de implorare in vocea lui Jacob- Ii urasc pe nenorocitii aia de sugatorii de sange, daca nu ar fi tratatul deja ar fi mor…- nu a spus tot cuvantul din cauza tensiunii de pe chipul meu

-Scuzati-ma pentru ca am venit in acest mod atat de premeditat, dar nu stiam unde altundeva sa ma duc - era adevarat, nu am gandit mult si eu deja ma aflam pe drumul care duce spre La Push inainte de a-mi da seama.

-Nu iti fa griji, Bella, stii ca asta e si casa ta si poti veni cand doresti- vocea lu’ Billy m-a calmat intr-o clipa, incat am crezut ca Jasper era langa mine folosind puterea lui pentru a alina starea mea emotionala

-Mu….mu…multumesc!-m-am balbait un pic pentru ca suspinul din gatul meu sa nu iasa- Ma scuzati, ce ora e?

-Hmmm…se pare ca e ora 20:45

-O, nu! Trebuie sa ajung acasa, sa imi fac tema si cina daca nu Charlie va muri de suparare. Cate ore am dormit?

-Hmmm- vocea lui Jacob era mai suava- eu cred ca sapte sau opt ore, mai mult sau mai putin

-Wow! E tarziu!- m-am ridicat de pe canapea dintr-o saritura- Baieti mi-ar placea sa raman, dar trebuie sa plec….aaa...Jacob te superi daca vin maine dupa scoala sa te vizitez?

-Binenteles ca nu, Bella, stii ca aici voi fi- s-a ridicat si m-a imbratisat cu mai multa putere decat trebuia, piela lui m-a ars putin, ei bine la ce ma puteam astepta daca prietenul meu cel mai bun e un varcolac, pielea lui in general e asa, desi acum am simtit-o mai fierbinte ca de obicei.

-Va multumesc tuturor. Jake ne vedem maine- mi-am luat la revedere cu un gest din mana si am iesit fugind spre camioneta, motorul a huruit din nou, intr-o clipa am ajuns acasa. Multumesc lui Dumnezeu ca masina politiei nu era parcata pe alee si ca luminile din casa erau stinse.

Am fugit in casa pentru ca ploua, am luat din streasina cheia, cand am intrat am aprins luminile si am mers direct spre bucatarie, am deschis frigiderul si acolo se afla salvarea mea: o portie de tocanita din seara trecuta…am incalzit-o la microunde in timp ce m-am scufundat, din nou, in ganduri…

Okey… Care era cel mai rau lucru care putea sa mi se intample? Sa il vad inca trei luni cu Tanya, era dureros sa il vad tinandu-se de mana cu alta, foarte dureros.Mi-am amintit acea senzatie pe care am avut-o cand l-am vazut pentru prima data, frumusetea lui inedita, vocea lui catifelata care ma innebunea, acum toate aceste amintiri nu mai insemnau nimic, s-au spulberat. Noaptea trecea foarte, foarte greu.Stateam pe pat cu picioarele intre brate, nu puteam sa ma gandesc la nimic, decat la Edward, Edward, Edward, Edward…ca un robinet care nu era bine inchis si fiecare picatura care pica era Edward, Edward, Edward. Mi-am amintit toate acele momente in care mi-a spus ca ma iubeste, fiecare cuvant care l-a folosit in prezenta mea, toate zambetele smechere pe care le-am vazut…cu cat imi aminteam mai mult durerea din inima mea crestea, am inceput sa plang. O lumina rosie a patruns in camera prin fereastra si mi-am dat seama ca rasare Soarele, m-am ridicat si m-am dus la baie, m-am prins puternic de chiuveta, de foarte mult timp nu m-am uitat intr-o oglinda, mi-am ridicat capul pentru a ma vedea in oglinda de la baie…semanam cu un zombie, eram mai palida decat de obicei si ochii erau inexpresivi, aveam cearcane si expresia fetei era enigmatica.

_______________________________________________________________________________________________________
Acesta e primul capitol din "Un amor imposible" (scris de Mommy's Bad Girl)...Nu va pot spune cu exactitate cand va aparea urmatorul capitol, deoarece nu dispun de foarte mult timp liber, scoala imi ocupa majoritatea timpului [:(]
...voi incerca sa traduc si in timpul saptamanii...Va cer doar sa ma intelegeti si sa nu fiti suparate pe mine daca voi posta doar un capitol pe saptamana...
PS: Cum vi se pare primul capitol?
PPS: Am vorbit cu autoarea fanficului pentru a-mi da permisiunea...mai trebuie doar sa ii trimit un mesaj cu blogul pe care il public, asta voi face maine, iar tot maine voi publica si mesajele [;)]..

16 comentarii:

Stefi spunea...

wow ff e absolut genial si iti multumesc ca il traduci :))pentru ca eu nu as reusi sa-l citesc in spaniola :*.
Deci e super :X:X:Xabia astept urmatorul capitol.:)

Anonim spunea...

ma bucur ca iti place...meritele sunt ale autoarei..eu nu fac nimic altceva decat sa il traduc...placerea e de partea mea ;)...iar de urmatorul capitol inca nu pot spune nimic :)..va fi publicat in curand :)

gaby spunea...

dap..multumim ca il traduci>:D< nici eu nu as putea sa il citesc in spaniola:)):X>:D<

Bianca spunea...

Dede...>:D<>:D<.... eu deja ti-am spus...parerea mea....pe tine vreau sa te felicit pentru traducerea excelenta...
Iar pe Mommy`s Bad Girl... pentru povestea minunata pe care a creat-o... si sper ca pe parcurs sa ne bucure si cu alte creatii....
Pupici...:*

Adelyne spunea...

F tare:x abia ast continuarea.BV ca te chinui si il traduci pt fanii Twilight.

Anonim spunea...

ms Adelyne...o fac cu placere....iar cand citesc comentariile de la voi parc am o dorinta mai mare de a traduce ;))...pacat ca timpul nu imi prea permite acest lucru :|

Bianca spunea...

Comentati fetelor...!!! Autoarea fanfic-ului vrea sa va stie parerea....;)

ramona spunea...

minunat. felicitari. scrii foarte bine,
iar povestea e pur si simplu superba.
emotionanta si dureroasa (cel putin pana acum)

Ce pacat ca nu e in limba engleza,

continua.

Anonim spunea...

ms...ma bucur ca iti place...ma bucur ca va place fanficul...si in acelasi timp ma bucur ca sunteti multumite de traducere ;)...
ramona te voi cotrazice :)...eu ma bucur foarte mult ca e in spaniola :)

...sper ca pe vineri voi termina de tradus capitolul al doilea :)

ramona spunea...

Draga Dede, ma refeream strict la mine pentru ca nu stiu spaniola sa pot citi inainte.;;)

multumiri pentru ceea ce faci.

Anonim spunea...

e atre fanficul;)abia astept continuarea:)si nu ma supy dacca intarzii...stiu cum este si eu scriu 2 fanficuri

Anonim spunea...

Daca totul merge ca pana acum capitotul ar putea sa apara chiar maine, cel tarziu poimaine...acum totul depinde de scoala si cat de mult voi avea de invatat [:)]...si depinde si de cum ma simt [:)]...sper sa nu apara ceva si sa nu pot traduce...sa fim optimisti [;)]

...multumesc pentru intelegere :*:*:*

P.S: Cei care ati citit acest capitol va rog sa lasati un comentariu, vreau sa traduc comentariile si sa i le trimit autoarei [;)]

Anonim spunea...

stai linistita nu ne suparam...ficul tau este superb si abia astept primul capitol...si eu am strans multe ficuri in calculator...si tot din cauza scolii nu am timp sa le citesc...si daca le citesc nu prea inteleg...

miky spunea...

unde este fanficu in spaniola?pe ce pagina?......shi faci o treaba buna cu tradusu

Anonim spunea...

mersi miky...fanficul il gasesti in spaniola aici: http://www.fanfiction.net/s/4824259/1/Un_amor_imposible

Anonim spunea...

cand apare urmatorul capitol????

Vizitatori din...


Visitor Map