New Beginnings

Sal! M-am gandit sa fac ceva mai scurt decat un fanfic:) L-am numit Fanmake :) Sper sa va placa ideea mea.

New beginnings

Stateam intr-o poienita,care imi aducea in minte multe amintiri, cu nepotii si copii mei.Eu eram ursuza cu ceilalti dar cu familia mea nu.Copii se stransesera in jurul meu ca sa le mai spun inca o poveste.De data aceasta le voi spune o povestire.Anna,nepoata care semana cu mine la tinerete avea 17 ani.

M-am maritat cu Jacob la 25 de ani. Ma iubea cu adevarat dar timp de 7 ani nu am acceptat sa stea cu una care nu il iubea. Dar intr-un final, ca sa il fac fericit m-am maritat.

-Bunico,bunico,vrem povesti,imi spuneau toti cei mici.

-Bine,veniti aici,le-am zis.

Ei au venit si se stransera in jurul meu.Anna era extenuata si se tara dupa ei.In total erau 6,eu avand 2 copii.

-De multi ani creaturile magice traiesc printre noi.Ele vad tot ce facem,tot ce vorbim.Dar nu asa se intampla cu o tanara de 17 ani din Froks.Ea se indragosti de cel mai frumos dintre ei,legatura mai puternica sa semene cu a lor nu mai exista pe acest pamant.Ei nu au stat impreuna nici un an fiindca baiatul a ales sa plece,sa se desparta.Fata a suferit mult timp,multi ani dara reusit sa se obisnuiasca cu durerea cand se gandea la el.Dar a reusit sa isi refaca viata,niciodata nefiind mai fericita ca atunci cand era cu el.A reusit sa isi revina,dar nu in totalitate.Poate si acuma isi mai plange iubirea pierduta.

-Dar baiatul se va mai intoarce?ma intreba Alex,cel mai mic baietel.

-Nu,am spus podindu-ma lacrimile.

Am simtit vechea rana din deschizandu-se iarasi,dar de data asta era cu mult mai puternica. Stiam ca se pregatea sa ma ia in ceruri.Mi-am pus mana la piept si am inceput sa gafai.Am cazut pe spate si toti au inceput sa tipe.Tot ce puteam vede era chipul ingerului meu.Anna veni ingrozita langa mine plangand,in timp ce ceilalti sunau la salvare.Stiam ca nu era o rana fizica, ci o rana sufleteasca.

-Bunico esti bine?ma intreba disperata ea.

-Iubirea mea,sunt bine.Atunci cand vei vedea cea mai frumoasa persoana pe care ai vazut-o vreodata,un inger, sa te duci sa ii spui: Sa stii ca nu leul a gresit, ci milelul. Acel miel prost il va iubi si dupa moarte, i-am spus.

Se uita confuza la mine neintelegand de ce.

M-am uitat un sus si l-am vazut pe Edward.Imi intindea mana si imi spunea:

-Bella,iubire vino!Nu iti fie teama.

Eu parca zburam si l-am atins.Am mers spre lumina amandoi.

-Nuuu,am spus cand se indeparta.

Am devenit ca Bella de acum 50 de ani. Exact cum m-a lasat Edward. Eu de atunci am murit.

Va trimit scrierile mele din lumina,sperand sa ajuga din vorba in vorba si la ingerul meu, Edward.

Cel ce se hraneste din iluzii si sperante va devenii si el fructul propriei imaginatii.
Imaginatia este locul unde totul este posibil.
Doar un lucru este imposibil.
Realitatea

Bella Black, 17 september 2055

Parca eram o epava umblatoare.Nu mai puteam rezista.Trebuia sa merg sa o vad.Nici nu mai aveam inima.Nu o mai simteam chiar daca nu batea.M-am hotarat sa merg in Forks,orasul care imi aduce aminte de cele mai dulci clipe ale vietii mele de doi bani.Au trecut 60 de ani.Acuma poate traia fericita alaturi de cineva.Poate avea o familie mare si fericita.Am stiut ca daca voi merge voi afla.Asa ca am plecat din Paris, din Franta si am luat avionul.In cateva ore aveam sa o vad pe iubirea vietii mele.Am inchis ochii, ca si cum dormeam, stand intr-o stare de amorteala.Am blocat toate gandurile celorlalti.Am stat asa pana am ajuns in aeroportul din Port Angeles.Am iesit din avion cu viteza luminii.Pentru prima data in 60 de ani simteam fericirea.

Am parasit Forks si m-am despartit de fratii si surorile mele, dar si de parintii mei, acum 45 de ani. Nu vroiam sa le imporsc fericirea cu veninul meu.

Nu am venit cu masina,asa ca am inceput sa fug.Imi aduceam aminte cand o luam pe Bella in spate si fugeam.Daca puteam plange plangeam.Am ajuns extrem repede in Forks.Nici nu imi dadeam seama cum trecea atat de repede timpul.Am mers acasa la Bella, ma rog la vechea ei casa.Era parasita.Ma trecu in fior de spaima.Un impuls imi zicea sa merg spre cimitir.Stiam daca asa era nu mai puteam trai.Dar am mers.Am alergat nebuneste sperand ca Bella nu se afla printre morti.Cand am ajuns la intrare o fata care semana leit cu Bella intra in cimitirAm urmat-o sa vad unde mergea.Fata se indrepta spre un mormant mic.Nu am vrut sa vad al cui mormant era.Doar am urmat-o.Ea cazu in genunchi si incepu sa planga.Am mers langa ea sa vad daca o pot ajuta cu ceva.Cand m-am asezat langa ea se uita la mine cu ochii ingroziti si imi zise:

-,,Sa stii ca nu leul a gresit ci mileul.Acel miel prost te va iubi si dupa moarte”.

Am inghetat si m-am uitat la piatra funerara.Pe ea scria: ,,Bella Black,a murit din cauza unui infarct”.Atunci am simtit ceva ce nu am mai simtit niciodata.Durerea care te lua cu ea spre abisul mortilor.Am urlat si am cazut in genunchi.Langa mine aparu o Bella,tanara,imbracata asa cum o lasasem cand am plecat.Imi intinse mana si eu i-am luat-o.Am mers in lumina impreuna.

Acesta a fost adevaratul inceput al iubirii noastre.Doar atata vreau sa mai spun;Carlisle avea dreptate.Avem si noi suflet si ca Raiul exista.

Edward Cullen, 17 september 2065